Pe drumul care urca

Pe drumul care urcă spre tronul prea înalt
Nu-s străzile zidite din ciment sau bazalt.
Nici nori ce-aduc furtuna, nici vânturi, nici stihii,
nici soare sau înghețuri nu sunt spre-a ne opri.

Cu dorul mântuirii urca-vom tot mai sus
Ne dă puteri chemarea iubirii lui Isus

Spre locul veșniciei din cerul minunat,
Nu sunt poteci ascunse mai lesne de urmat.
Nici cărăuși de sarcini plătiți nu vei afla,
Căci fiecare-și urcă cu greu povara sa.

O lume-ntunecată de norii grei și reci.
Nu căuta plăcere în alte patimi seci!
Căci mult mai minunată e calea lui Isus,
Ca o cunună-i viața trăita-n legea Lui!

Și când ajunși pe culme povara-ți vei lăsa,
Vei știi că nu zadarnic urmat-ai calea Sa.
Căci ce-a fost viața-n fața întinsei veșnicii?
Un picurel de rouă sub raze aurii.