Pe drumul ce duce pe dealul Golgota
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Pe drumul ce duce pe dealul Golgota
Pe drumul ce duce la dealul Golgota, Un om cu o cruce urca, Bătut, plin de sânge, cu ochii în lacrimi Pentru lumea-ntreagă răbda. Și iată-L cum cade, sleit de putere De gloate, de oameni împins, Dar El, Domnul slavei răbdând pân' la urmă Nimica din gură n-a zis. Și a căzut jos în țărână Și nimănui nu-i pare rău, Căci Acel hulit de gloată Era Fiul lui Dumnezeu. Ridică iar crucea, durerea e mare Dar știe că nu mai e mult. În spate-i mulțimea, în față-i Golgota Și lacrimi pe față Îi curg. Dar mulți Îl lovesc și alții Îl scuipă Pe Fiul lui Dumnezeu. Acolo pe cruce purtat-a păcatul Al lumii întregi și al meu. Dar iată-L, ajunge pe dealul Golgota, Zdrobit de povara cea grea, Îl bate în cuie, ridică iar crucea, Căci toate acum se sfârșesc. Cu ochii în lacrimi privește cu milă Mulțimea de jos ce-L ura. Dar inima-i plânge și dragostea-i mare Pe toți, Domnul nostru, Îi vrea. Și a strigat plin de iubire: O, iartă-i, Tatăl meu cel drag, Căci toți acei ce-Mi doresc moartea Astăzi ei nu știu ce fac.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.