Pe drumul cel de piatra de pe-o colina nalta

Pe drumul cel de piatră, de pe-o colină 'naltă,
Isus cu fața tristă privea.
Privea înspre cetate, cetatea mult iubită,
Văzându-i nepăsarea, El plângea.
Ce n-am făcut Eu oare pentru tine
Ca să Mă crezi că am venit de Sus?
Te-am vindecat și ți-am făcut doar bine,
Dar tu ai refuzat harul adus...

Ierusalime, te-am iubit,
Ierusalime, la tine am venit.
/: O, de-ai fi cunoscut tu astăzi vremea cercetării tale
Și lucrurile care pot să-ți dea salvare. :/

Pe drumul cel de piatră, de pe-o colină 'naltă,
Isus cu fața tristă mergea,
Mergea cu crucea-n spate, înconjurat de gloate,
Purtând povara lumii cea grea.
O, lume, cum de n-ai văzut în Mine
O stea care din Iacov răsărea,
Lumina care luminează-n lume,
Pe-Acel care putea să-ți dea viața?

Pe drumul vieții tale Isus trece și astăzi
Privind în urma ta ce ai lăsat,
Privește-L dacă plânge și are fața tristă,
Văzându-ți faptele ce le-ai urmat.
Căci anii petrecuți în lume-aceasta
Sunt scriși acolo sus în cartea Sa.
Dacă-ai umblat în căile dreptății,
Isus te va chema în slava Sa.

Ierusalime, tu ești iubit,
Ierusalime, la tine am venit.
Deschide-ți astăzi inima ta, să intre Împăratu-n ea,
Căci mâine poate fi-va prea târziu.
Ești gata de-a-L întâmpina sau plânge pentru starea ta?
Întoarce-te cât nu e prea târziu!