Pe malurile din Babilon

Pe malurile din Babilon, plângând stăteam
Şi de Sion ne aminteam.
În sălciile din acel ţinut, unde rob eram,
Noi, harfele le atârnam.

/: Ierusalime, tu eşti bucuria mea
Nu te-oi uita, nu te-oi uita! : /

Că ai noştri biruitori, cântări cereau,
Iar asupritorii aşa ziceau:
Din cântările Sionului acum am vrea
Să ne cântaţi nouă câteva.

Cum să cântăm noi cântările lui Dumnezeu
Pe un pământ, unde străini suntem?
Ierusalime dacă te-oi uita
Şi dreapta mea, să îşi uite destoinicia sa.

Să mi se lipească limba mea de cerul gurii
Dacă nu-mi voi aminti de tine.
De nu voi face Ierusalime
Doar din tine, o culme a bucuriei mele.