Pe muntii Galaadului rasuna
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Pe muntii Galaadului rasuna
Pe munții Galaadului răsună Un cântec trist, cu dor nemângâiat; Îl cântă tinere fecioare-n strună Și plânge-o fiică-n cânt îndurerat. Galaaditul Iefta Îi făcuse Lui Dumnezeu o juruință grea: De-l va învinge pe Amon, jertfește Pe primul care-l va întâmpina. Dar Dumnezeu nu vrea jertfiri de viață; Să-I spui ca Iosua, alesul Lui: „Cât despre mine, eu și-ntreaga casă Îi vom sluji cu toți doar Domnului!" Dar însăși fiica lui 'nainte-i iese, Iar Iefta s-a-ngrozit, s-a uluit; Aflând, ea-i cere voie-n munți să plece, Să-și plângă fecioria-n plâns cumplit. Și prin poiene, prin pădurea deasă, Se urcă tot mai sus și toate plâng; Dar soarele se-ascunde-n nori și lasă Pădurea cedrilor, în plâns adânc. Se-aude, parcă, și azi, de-atunci ecoul Atât de trist și de sfâșietor. El parc-ar spune tuturor să fie Atenți cu promisiuni făcute-ușor!
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.