Pe vremea imparatului Nebucadnetar

Pe vremea împăratului Nebucadnețar
Eram în Babilon și eu un mare demnitar.
Trei prieteni buni erau, la rândul lor,
Numiți administratori în fruntea marelui popor.

A decis pe-atunci marele-mpărat
Să-și facă o statuie la care toți s-au închinat,
Însă a aflat că prietenii mei
Nu vor să se închine înaintea altor zei.

“Șadrak, Meșak și Abed-Nego
De ce nu vă-nchinați ‘naintea chipului meu, yo?”
“Nu ne vom pleca, împăratul meu
Pentru că nu încălcăm Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu vorbesc în numele nostru
Când spun că nu ne vom pleca în fața unui monstru.”
Nebu, atunci, plin de furie le-a zis
“Veți muri cu toții dacă nu vă-nchinați mie!”

Cu Domnul ‘nainte
Alegem să-L urmăm chiar și-atunci când este greu
Cu Domnul ‘nainte
Orice-ar veni, orice s-ar întâmpla…
Cu Domnul ‘nainte
Alegem să-L urmăm chiar și-atunci când este greu
Cu Domnul ‘nainte
Orice s-ar întâmpla…

Nebu-atunci a poruncit să fie aruncați
În cuptorul încălzit să fie executați, dar,
În loc de scrum și moarte, patru oameni vii
Umblau prin flăcările mari, încinse și-aurii.

Împăratu-i strigă: „Ieșiți acum afară!”
Cei trei erau nevătămați de-a focului gheară
Dumnezeu a fost cu ei în cuptoru’-ncins
Și focul n-a avut putere, de ei nu s-a atins.

Chiar dacă din foc nu ne-ar salva,
Altor dumnezei nu ne vom pleca.
Îi vom sluji neîncetat,
El e mereu neschimbat.