Peste-a cerului fereastra

Peste-a cerului fereastră,
îngeraşii trag perdea,
înstelată şi albastră,
/: să se joace :/ după ea.
Luna-i minge luminoasă
aruncată printre nori,
când o prind şi când o lasă,
fericiţi şi zâmbitori.

Dup-atât de multă joacă,
dimineaţa, obosiţi,
somnu-i fură şi-i apleacă
/: printre raze :/ adormiţi.
Maica Domnului cea bună
îi adună iubitor
şi-i aşază împreună
sub o plapumă de nor.

Fericiți cei ce-n iubire
cresc pe drumul credincios,
căci nespusă bucurie
/: îi aşteaptă :/ la Hristos.
Și nu-i nimenea să știe
câte haruri și-n ce fel
are Domnu-n veșnicie
pentru-ai Lui copii, la El.