Petru umbla de-asupra apei

Petru umbla de-asupra apei
Și de Isus se-apropia
Dar când văzu căci vântu-i tare
Frica-l cuprinse și striga:
„Scapă-mă Doamne întinde-Ți mâna
Nu mă lăsa e valuri prins”
Îndată Isus cu iubire
Spre Petru Mâna Și-a întins.

/: Câci valurile nu-s în stare
Nicicând să poată înghiți
Pe cel ce Domnul îl ridică
Oricât de furioase-ar fi: |

L-a ridicat din valul mării
Și cu blândețe l-a întrebat
„De ce te-ai îndoit când vântul
Spre tine tare a suflat”?
Toți cei din barcă se-nchinară
`Naintea lui Isus zicând:
Cu-adevărat că Tu ești Fiul
Lui Dumnezeu, Tatăl Preasfânt.

Iar după ce trecut-au marea
În locu-n care au ajuns
Mulțimi de oameni se-adunară
Știind căci a venit Isus.
Bolnavii lor se vindecară
Când de Hristos se atingeau
Cei ce credeau cu bucurie
Pe Dumnezeu Îl lăudau!