Pleaca-ti Doamne-urechea la cuvantul meu

¹ Pleacă-Ți Doamne-urechea la cuvântul meu,
și auzi suspinul lacrimilor mele.
² Ia aminte, Doamne, sfinte Dumnezeu,
căci la Tine-nalț eu ruga-n ceasuri grele!

³ Dimineața, Doamne, glasul să-mi primești,
căci din zori mă rog și-aștept a Ta-ndurare
⁴ Tu ești Domnul care ce-i rău nu iubești,
cel rău niciodată loc cu Tine n-are.

⁵ Și nebunii nu pot niciodată sta
în a ochilor Tăi sfânt-apropiere,
Tu urăști pe cei ce calcă voia Ta,
câți fac fărdelegea numele le piere.

⁶ Tu îi pierzi pe-aceia care-s mincinoși
- că-n veci gura-Ți sfântă Adevărul spune -
și-i urăști pe-aceia care sunt setoși
de vărsări de sânge și de-nșelăciune.

⁷ Dar eu după marea îndurare-a Ta,
voi putea să intru-n casa Ta cea mare,
și cu frică-n sfântu-Ți Templu voi putea
să-Ți aduc smerit, sfânta mea-nchinare.

⁸ Tu mă-ndreaptă, Doamne, pe-al Tău drum plăcut
din pricina celor ce vrăjmași mi-s mie,
netezește-mi calea ce am de făcut
pentru pașii mei spre Sfânta-mpărăție.

⁹ Căci nimic în cei răi nu-i adevărat,
numai răutate inima lor are,
e-un mormânt gâtlejul lor nesăturat
și pe limbă-au numai vorbe-nșelătoare.

¹⁰ Fă-i căzuți prin însăși sfaturile lor,
și lovește-i Doamne, ca pe cei de vină,
că-mpotrivă-Ți dânșii fac mereu sobor,
prăbușiți să cadă-n ura lor deplină.

¹¹ Că atunci cei ce-n Tine credincioși vor fi,
ocrotiți de Tine-avea-vor bucurie,
celor care sfântul Nume-Ți vor iubi,
Tu le vei fi dulce, sfântă veselie.

¹² Tu binecuvânți pe cei neprihăniți,
i-nsoțești cu-a Ta bunăvoință mare
și-n veac ei de Tine Doamne-s ocrotiți,
ca înconjurați de-un scut de apărare.