Plecat-am de la Tine

Plecat-am de la Tine
Şi avere-am prăpădit,
Ruşine mi-e de mine,
Copil nesăbuit!

Mi-e sufletul durere
Şi trupul mi-e sfârşit,
Sleit sunt de putere,
De tot nenorocit!

Te-am supărat, o, Tată,
Cu viaţa mea cea rea,
Ce ruşinoasă pată
Am pus pe fruntea mea!

O, ştiu că sunt nevrednic
Al Tău fiu să mă chem,
Purtarea-mi de netrebnic
Ar merita blestem

Şi totuşi, Te rog, Tată,
Argat să mă primeşti,
Căci altfel mor de foame,
Scăparea Tu îmi eşti!

Să fie cu putinţă?
Văd bine? Nu mă-nşel?
Din mândra-I locuinţă
Alearg’ spre min’ chiar El!

La sânu-I cald mă strânge,
Sărut aprins mi-a dat,
De bucurie plânge:
”Pierdutul s-a aflat!”

Ca fiu primit eu iară?
Primit, iubit, iertat!
O, mare Ţi-e-ndurarea!
Fii binecuvântat!