Poate sufletul ti-e intristat

Poate sufletul ţi-e întristat
De poveri eşti mereu apăsat,
Poate inima îţi e zdrobită
Şi niciunde nu găseşti odihnă.

/: El poate schimba întristarea-n bucurii
El poate lacrima să ţi-o şteargă, să ştii!
Vino la El, vino la Isus!
Lasă-n mâna Sa, povara ta cea grea. :/

Întunericul e tot mai des
Şi pe cerul tău zorii nu se ivesc
Trudit te întrebi murmurând
"Ce e viaţa pe acest pământ?"

Drumul ţi-e presărat cu suferinţi
Iar pe obraji îţi curg lacrimi fierbinţi
În piept mai porţi răni ce dor
Tânjesti în tăcere dup-ajutor.