Porumbel cu aripi albe

Porumbel cu aripi albe
ochiul meu te pierde,
/: peste lume, peste ţară,
du-te și te-ntoarce iară
cu-o crenguţă verde... :/

Ai plecat de-atâta vreme
peste nori de spume...
/: Zarea e mereu pustie,
oare nici o bucurie
nu-mi găseşti tu-n lume? :/

Spune-mi vântule, de ce sunt
căile deşarte?
/: S-a pierdut prin zări străine,
ori nu-l lasă mâini haine,
ori e-n ceas de moarte? :/

O, privirea ta-ntristată
n-o să-l mai dezmierde,
/: nu s-o-ntoarce niciodată
căci n-a fost în lumea toată
o crenguţă verde. :/

Ţine-ţi inima spre cerul
Patriei dorite.
/: Tot ce ai mai bun trimite-I
Domnului, în veac iubitei
Ţări făgăduite. :/

Şi pimi-vei moştenirea
care nu se pierde,
/: toată Ţara minunată,
de-unde-ai aşteptat odată
o crenguţă verde... :/