Primavara de ce plangi

Primăvară de ce plângi
Ramurile când le frângi?
Și când vii în loc de flori
Cu ploaie și cu ninsori,
De ucizi cu ghimpi tirani
Bieții mugurași orfani.
Și aduci cu ploi și vânt
Norii grei pân la pământ?
Cu tristețe de mormânt.
Norii grei pân' la pământ.

Cum vrei oare să nu plâng
Sufletul să nu mi-l frâng,
Când prin codru mi-a trecut
Vânt sălbatic și temut?
Brazii mi i-a dezbinat,
Culmile le-a clătinat,
Râurile le-a secat,
Căile le-a astupat.
De-a rămas din tot ce-am strâns,
Jale și pustiu și plâns

Și cum spui să nu jelesc
Când livezile tânjesc
Pomi-s rupți și-s la pământ
Mugurii uscați de vânt?
Păsările duse-n stol
De mi-e cerul trist și mor
Și mă doare când privesc,
Ce-am lăsat și ce găsesc
Câte răni la orice pas,
Ce era și ce-a rămas?