Prin arsita pustiei in vechime
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Prin arsita pustiei in vechime
Prin arșița pustiei, în vechime, poporul slavei, din robie scos, trecea lovit de-a soarelui asprime. Și cum striga spre cer acea mulțime, în calea ei ieși misterios o stâncă și-un izvor pe-o înălțime. Și stânca din pustiu era Hristos. /: era Hristos. :/x3 /:Stânca vieții e Hristos :/ slavă Lui, o, slavă Lui! Stânca vieții e Hristos, Trecură secoli. Și-ntr-o primăvară venea un om sub cerul siniliu, pe-un măgăruș, spre templu, către seară. Văzând acum o sete mai amară un foc ce-ardea în sufletul pustiu, venea aceeași stâncă milenară să dea din piept izvorul veșnic viu. /: Cel veșnic viu :/x3
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.