Privea-ngrozit cum iadu-intreg
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Privea-ngrozit cum iadu-intreg
Privea-ngrozit cum iadu-întreg În jurul Tău se adunase, Iar diavolul ostaşi punea Să bată tare, tot mai tare. Chiar dacă cuiul nemilos intra În sfintele-Ţi mâini şi picioare, Cu dragoste atuncea îi priveai Şi Tatălui din cer Tu Te rugai: O, Tată, iartă-i, Tată, iartă-i! Nu lua, Te rog, în seamă al lor păcat! O, Tată, iartă-i, Tată, iartă-i, Căci îi iubesc cu-adevărat. Nici îngerii nu au putut Privi la-ngrozitoarea scenă, Când El, Isus, al nostru Domn, Pe-o cruce al Său Duh Şi-a dat. Apoi într-un mormânt L-au aşezat, Ca pentru veci L-au îngropat. Credeau că iadul L-a luat, Dar mult nu s-au mai bucurat. Căci a înviat, a înviat, Isus, El, Prinţul vieţii, a înviat. Tot iadu-atunci s-a zguduit, Când moartea, Doamne, ai biruit. Iar când femeile-au venit Să-L caute la mormânt pe Isus, Doi heruvimi s-au arătat. Privindu-le atunci le-au zis: A înviat, a înviat, Isus, El, Prinţul vieţii, a înviat. Tot iadu-atunci s-a zguduit, Când moartea, Doamne, ai biruit. Au alergat la ucenici Spunându-le măreaţa veste Ce au aflat-o la mormânt, O minunată veste: /: A înviat, a înviat Isus, El, Prinţul vieţii, a înviat. Tot iadu-atunci s-a zguduit, /: Când moartea, Doamne, ai biruit. :/
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.