Privesc cum altadata Avraam Te indoiosa

Privesc, cum altădată Avraam Te îndoioșa;
Dacă-ai găsi-n Sodoma, Isus, de-ai Tăi, câţiva!
Ai nimici, Tu, oare, și-ai strânge grâu-n teasc
/: Dacă mai e prin lanuri, Stăpâne, câte-un vreasc? :/

Știu, că în astă țară sunt sute, și, chiar mii
De raze ce-n lumină tânjesc, spre veşnicii!
Sunt frați, ce-n rugăciune, din noapte-n răsărit;
Suspină şi aşteaptă, s-ai milă, ca altădată;
Căci, nu sunt numai zece, ce-n lupte, Te-au iubit!

Privește-ți azi oştirea, alină-Ți copilașii
Le e inima firavă, dar, ei îți sunt ostaşii!
Vei nimici, Tu, țara când mulți, în ziduri plâng?
/: Ai frânge înc-o dată, grâul ce e frânt? :/

Ah, ruga asta Tată, s-ajungă-n înălțimi
M-aplec, tânjesc ca Moise, și strig către mulţimi!
Veniți tot mai aproape, voi, cei ce-L așteptați;
/: Cu pace şi-crotire veți fi îndestulați! :/