Privesc inspre gradina in care s-a rugat

Privesc înspre grădina
În care S-a rugat
Isus cu ucenicii,
Tatălui Preaînalt...
Observ fiorii morţii
Din Faţa lui Isus,
Ştia că-n faţă-I stă
O jertfă de adus..

Doresc şi ucenicii
Să îl ajute-n rugă
Dar vai, cuprinşi de somn,
Se culcă pe ţărână
Şi uită de durerea
Din viaţa lui Isus,
Ei nu pot să trăiască
Acel moment nespus!

Priveşte spre grădină
Și fii şi tu cuprins de foc,
De felul rugăciunii
Și nu dormi deloc,
Căci cel mai minunat
E atunci când pe genunchi
Eşti una cu Hristos,
Eşti una cu Isus!

Isus îi scoală odată,
Chiar de două ori..
Şi-apoi îi lasă ca să Doarmă, tot nepăsători
Dar Domnu-n rugăciune
Are sudori de sânge,
Şi-acum nimeni cu El
Nu mai poate plânge...

Privesc înspre grădina
În care azi şi noi
Vorbim cu Isus...
Murise pentru noi
Am fost chemaţi ca să
Trăim viaţa de pocăinţă
Dar nu cumva suntem
Cei fără de credinţă?