Priveste in jur este vremea trezirii_v1

Privește în jur este vremea trezirii,
creștine, ce-odată-ai făcut legământ!
La ce-ți folosește de-n preajma răpirii
cu suflet și trup ești legat de pământ?

Întoarce-ți cărarea că trâmbița sună
și caută lumina, să umbli în ea!
Că nu toți cei ce luptă primi-vor cununa,
tu, fii dintr-acei ce răsplat-or avea!

La ce-i bun sfințirea din anii iubirii
și-ocara ce-odată cu drag ai purtat,
când astăzi, în fire, slujești numai firii
și faci de rușine ce-odat-ai lucrat?

La ce-ți folosește c-ai fost o lumină
și-ai fost pentru alții o pildă și-un semn,
de tocmai când mirele-i gata să vină,
candela ți-e goală și n-ai untdelemn?

La ce-i bun vegherea de mai înainte
și paza ce-atâta cu cinste atâta ai dus,
când pierzi gustul rugii și-al lacrimii sfinte
și-n turnul de veghe, de somn, ești răpus?

La ce-ți folosește că-ai fost treaz întruna,
când dormi chiar în ceasul atacului greu?
La ce bun sunt toate de-ți vinzi azi cununa
pe blidul de linte, întins de cel rău?

La ce-i bun slujirea și anii slujirii
și dragostea sfântă ce-odat-ai avut,
când porți azi pe buze cuvintele urii,
făcând de rușine frumosu'nceput?

La ce-ți folosește c-ai fost bun odată
și-ai dat din iubire aproapelui tău,
când astăzi ți-e lupta spre frați îndreptată
și inima-i piatră și ochiul ți-e rău?