Privind la Fiul Tau pe cruce n locul meu atarnand

Privind la fiul Tău
Pe cruce'n locul meu atârnând
Văd inima-Ți de Tată
Zdrobită'ndurerată răbdând
Ai fi putut să clatini Cerul
Să-Ți izbăvești Fiul iubit,
Să risipești întreg misterul
Când a simțit că-I părăsit,
Dar ai răbdat tăcând,
Până la capăt jertfa' ducând,
Ți-ai dăruit iubitul Fiu
Răscumpărat să fiu!

Crezând în jertfa Lui,
Prin crucea Fiului am în dar:
Iertare de păcate,
Izvoare nesecate de har!
Ai fi putut cu o suflare
Orice vrăjmaș să-l fi zdrobit,
Să nimicești pe-aceia care
Fiul Ți-au batjocorit.
Dar ai răbdat tăcând,
Până la capăt jertfa 'ducând,
Pe mine-un batjocoritor,
Să nu mă lași să mor.

Înțelepciunea Ta
Se-arată'n Golgota mântuind,
Dreptate și sfințire
Ne-a dat a Ta iubire jertfind!
N-ai fi putut nicicând aduce
Neprihănirea'n păcătos,
De n-ai fi acceptat pe cruce
Să moară Fiul Tău, Cristos,
Și ai răbdat tăcând,
Până la capăt jertfa 'ducând
Fiului Tău I-ai câștigat
Mireasa'n alb curat
Final:
Privind la fiul Tău
Pe cruce'n locul meu atârnând.