Pune Doamne o straja inaintea gurii mele

Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele!
Ușa buzelor să îmi păzească de cuvinte rebele!
Vorba-mi fie azi sfințită cu jar sfânt de pe altar,
Dreas-apoi cu multă sare și-mbrăcată cu mult har.

:/ Să ridic pe cel căzut printr-o vorbă înțeleaptă
Să-l ajut prin sfatul meu să mai urce înc-o treaptă
Fă rostirea mea să fie ca un fagure de miere
Iar prin Duhul Tău Cel Sfânt să zidesc plin de putere :/

Limba mea să aducă vindecare-n jurul ei
Când lovește neputința și când anii-s tot mai grei
Dă-mi, Te rog, înțelepciune ca să știu când să vorbesc
Sau prin fapte în tăcere, să'ntăresc și să iubesc!

Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele!
Mistuie din mintea mea toate gândurile rele!
Căci la semănat socot' că există o Sfântă Lege:
“Tot ce semeni într-o zi, negreșit vei și culege!”