Ramai floare-n gradina Lui

Viața ta e ca un vânt,
Poartă-n taină-un legământ,
O poveste scrisă-n cer,
Cu început și fără „de ce”.

Ai răsărit ca o floare,
Într-o lume trecătoare,
Și de plângi de la-nceput,
Poate-așa ți-a fost făcut.

Rămâi floare-n grădina Lui,
Chiar de-i ploaie sau e vântul greu,
Sub soarele ce arde viu,
Nu ești singur, ești al Lui mereu.

Rămâi floare, nu uita,
Chiar când lumea te va încerca,
În mireasma dragostei
Vei trăi până la sfârșit, să știi.

Grădinarul își urmează scrisul,
La cuvântul Celui Sfânt,
„Pe acesta-l pui aici,
Pe celălalt îl lași sau îl ridici.”

Unde-i viață, pune har,
Unde-i gol, mai pune jar,
Totul are un hotar,
Scris de-un Domn nevăzut, dar clar.

Și de cade frunza ta,
Nu-i sfârșit, e altceva,
În pământul Lui adânc
Crește viață dintr-un gând.