Rataceam odinioara Toti ca fiul cel pierdut

Rătăceam odinioară
Toţi ca fiul cel pierdut,
Duşi de oarba rătăcire,
Depărtaţi de casa Ta.
Însă,-n haru-Ţi fără margini,
Ne-ai oprit şi ne-ai chemat,
Ne-ai iertat nelegiuirea,
Ne-ai primit cu drag nespus.

Ai junghiat viţelul gras şi
Ne-ai chemat să locuim
Sus în cer, în a Ta casă,
Al iubirii scump locaş.
„Ava” (Tată), noi de Tine
Astăzi ne apropiem,
În al lui Isus scump Nume,
Să-Ţi aducem laudă.

Ne-a spălat cu scumpu-I sânge
De păcat şi vină grea
Şi-nvăţatu-ne al Tău Duh
„Ava” (Tată) să-Ţi strigăm.
Noi, copiii Tăi, acuma,
Adunaţi cu toţi aici,
Azi Te binecuvântăm toţi,
Căci atâta ne-ai iubit!

Tată, noi Te preamărim azi,
Iară oştile cereşti
Văd, în noi, minunea mare
A iubirii ce ne-o porţi.
O! Ce mare moştenire
În Isus ne-ai pregătit:
Ne-ai ales să fim, în Fiul,
Desfătarea Ta în veci!