Ratacind pe carari de dor

Rătăcind pe cărări de dor,
Dinspre noapte spre dimineți cobor
Cu suflet călător
Spre dimineți de cânturi
Mă-nalț pe-aripi de gânduri
Alinare în ceas de chin
Mângâiere în greu suspin
Doamne Haru-ți divin
Șoapte dulci de senin
Când furtunile vin!

Limpezită în Har, peste munți de cleștar
Stă jertfirea Ta, Doamne, pe Calvar
Nestemate de cânt, peste-al crucii veșmânt
Nestemate de cânt, peste-al crucii veșmânt
Le aprinde-ndurarea-n suflet frânt.
Cer de rugi răstignit, sângerând asfințit,
A iertare se frânge-n infinit
Zboară îngeri cântând
A-nviat strig plângând:
" Doar Iubirea nu va muri nicicând!"

Prin desert de tristeți purtat
Spre-un izvor de-ndurări am alergat
Cu suflet însetat
Dar am văzut pe cale
Zdrobit de-a lumii jale
Crinul Vieții străpuns de spini
Răstignit de soldați haini
Aducând Har divin
Sfânt izvor de senin
Când furtunile vin