Ridica-te ostirea lui Hristos

Ridică-te, oștirea lui Cristos,
La chemarea Lui răspunde!
Chiar cei mai slabi să spună:
„Tari suntem,
Întăriți de-a Lui putere”.
Iar prin credință și-adevăr,
Minciuna celui rău surpând,
Vom căuta, de dragoste mânați,
Din foc pe mulți să-i scoatem.

De dragul sufletelor prinse-n laț,
Noi luptăm cu-amăgitorul,
Iar sabia ce vindecă răniți,
Mânuim cu vrednicie.
Chiar în vâltoarea luptei prinși,
Rămânem ferm încredințați:
Hristos va lua, răsplata jertfei Lui,
Neamurile moștenire.

Vino și vezi iubirea, mila Lui,
Când Hristos e frânt pe cruce.
Apoi dușmanii Lui ce zac zdrobiți,
Când din moarte El învie.
El se ivește din mormânt
Și-ncepe-al biruinței cânt
Ce curge-adânc și crește neoprit
Până-n ziua veșniciei.

O, Sfinte Duh, dă har să biruim
Orice piedică pe cale
Și, cu credință alergând spre țel,
Să primim cununa slavei!
/: În timp ce-un nor de martori vii
Vestesc a harului isprăvi,
Tânjim și noi s-ajungem ziua când
Cu Isus vom sta în slavă. :/