S-a dus Doamne bucuria

„S-a dus, Doamne, bucuria
Din inimile noastre."
Aşa spune Ieremia,
În Cartea Plângerilor.
„Şi jalea a luat locul
Jocurilor din popor,
Căci vedem cum s-a stins focul
Scumpului Mântuitor."

O, bucurie, bucurie,
Unde eşti? Unde te-ai ascuns?
Vin' la noi, încă o dată,
Bogăţie de nespus!

„A căzut, Doamne, cununa
De pe capul nostru-acum
Şi cu toţi gemem întruna,
Când călătorim pe drum.
Inima mereu ne doare,
Ochii s-au întunecat
Şi-aşteptăm, iubite Soare,
Să răsari încă o dat'."

„Doamne, uită-Te cu milă
Spre Sionul pustiit!
Căci mereu în el se plimbă
Toţi şacalii profeţiţi.
Scaunul Tău de domnie
Dăinui-va-n veşnicii,
În a Ta Împărăţie,
Unde-s numai bucurii."

„Pentru ce ne uiţi, o, Doamne
Şi ne-ai părăsit de tot?
Întoarce-ne iar la Tine!
Dă-ne zile ca-n trecut!
Ne-ai lepădat de tot, Doamne,
Şi-aşa rău Te-ai mâniat,
Azi, când inima ne doare,
Şi-avem duhul întristat!..."