S-agita marea zgomotoasa

S-agită marea zgomotoasă,
şi valuri mari aruncă-n sus,
mugește-atât de fioroasă...
Mi-e frică, scump Isus!

Furia mării se agită,
și vântul bate groaznic iar,
a vieţii-mi luntre ostenită
se zbuciumă-n zadar!

Te rog să linişteşti furtuna,
ce urlă tot mai fioros,
cum ai făcut întotdeauna,
o, Domnul meu Hristos!

Și dacă s-ar lăsa atuncea
adâncă, neagră noaptea grea,
din raza Duhului lumină
s-arunci în calea mea!

Ca far puternic să lumine
spre care ochii să-mi îndrepţi,
pe când Tu dincolo de ţărmuri,
Isuse, să m-aştepţi!