Sa locuiesc in Templu

Să locuiesc în Templul Tău Părinte,
Doresc adânc în orice vreme,
De-acolo să privesc şi mai fierbinte
Întregu-mi suflet să te cheme.

Să locuiesc deplin în Templul legii
Sfinţeniei şi îndurării,
Să pot pricepe taina fărdelegii,
Și taina veşnic-a iertării.

Să locuiesc în dragostea curată,
Slăvitul Templu al luminii,
Privind de-aici în lumea-ntunecată,
Pricep şi florile şi spinii.

Pricep şi Adevărul şi minciuna;
Și bucuria şi durerea;
Și starea liniştită şi furtuna,
Și ura grea şi mângâierea!

Să nu mă-mpiedice perdeaua ceţii,
Ce-o pun vrăjmaşii-n faţa porţii,
Să locuiesc întreg în Templul vieţii,
Zdrobind puterea rece-a morţii.

Căci numai când în Templul Tău Părinte,
Eu locuiesc sfinţit de Tine
Prin Duhul pot pricepe din nainte,
Adâncul tainelor divine!

C-aici, în orbitoarea frumuseţe,
Din casa harurilor plină,
E strălucirea sfintei Tale Feţe,
Ce schimbă totul în lumină!