Sa nu imi ceri
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Sa nu imi ceri
Să nu îmi ceri ca să-ţi explic Cum poţi să-ncepi din nou Cum inimile tari se pot schimba; Să nu îmi ceri ca să-ţi dezleg toate misterele Cum pot în faţă să-ţi zâmbesc din nou. Du-te la omul ce-a găsit calea spre casă şi-a pornit Singur, pe-un drum pietros şi-nţelenit; Şi du-te vezi acel copil, colo, ce-aleargă-acum voios C-a fost atins şi vindecat de El. Şi să-l mai vezi şi pe-acel om ce-n fire şi-a venit şi-apoi Să-ntrebi: e oare simplu de-nţeles? Nu mă-ntreba, e bun sau rău? Atâta ştiu că vina mea s-a dus Şi nu ştiu nimic mai mult. Să nu îmi ceri să-ţi dovedesc Că există Dumnezeu Şi cum eu ştiu că El se-ngrijeşte; Să nu mă-ntrebi cum de-a ales să meargă cu mine Să-mi înnoiască inima frântă. Du-te la acel copilaş ce-avea un Tată ce-l iubea Duios, El i-a atins viaţa; Şi du-te vezi vindecarea femeii ce s-a atins numai De El, de poala hainei Lui. Şi du-te-ajunge famenul care Scriptura a-nţeles Şi azi ştie că e mântuit; Eu nu mă cred prea înţelept Dar una ştiu că orb am fost Dar văd acum şi-s tare fericit. Famenul a zis lui Filip: "Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?" (Fapte 8:34)
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.