Sabatul de Domnul dat noua_v2

1. Sabatul,
De Domnul dat nouă
Cu soare frumos a sosit,
Prinosul cântărilor noastre
L-aducem Cui ne-a mântuit!
În al zefirului lin murmur,
În vifor, în trăsnet și-n foc

Vorbește Cel Vechi,
Ce din veacuri
Prezis-a al lumii soroc.
De-i grea
Și spinoasă căra-rea,
El ne mângâie în nevoi,
Puterea care ceartă marea,
E care ne-a iubit pe noi.

2. În piept inima îmi tresaltă,
Când Domnul,
Prin Spiritu-I Sfânt,
Și ochii
Și mintea-mi deș-teaptă,
Să văd și să-ascult de Cuvânt.
Când văd stelele lucitoare,
Și vântul, și norii cum fug,

Adâncuri și munți
Și oceane,
Un imn de-admirație-I aduc!
În cer și sub cer e serbare,
Făpturile Te proslăvesc,
Lucrările mâinilor Tale
În ziua șaptea se-odihnesc!

3. Isus, Domnul nostru,
În Sabat,
În rece mormânt Se-odihni,
Și pildă lăsă la tot omul,
Sabatul în veci a păzi.
Și astăzi vestind mântuire,
Pe toți ai Săi
Scoală din somn

Și Sabat
Le dă spre-odihnire,
Isus, al Sabatului Domn.
Poporul din lume-Și adună:
Pe frunte și mână un semn,
La toți El vrea
Azi să le pună
Sigiliul divin în etern!