Scrisoare de pe front

Şi dragă frate, dac-o fi
Să nu mai pot a-ţi scrie,
Şi de-oi cădea în lupta grea
Pe câmp de bătălie,
Să nu stai zile, săptămâni,
Plângând de întristare;
Nu-ţi măcina credinţa ta
În plâns şi nelucrare.

Ci pune mâna ta pe steag
Şi sabia ţi-o-ncinge,
E timpul lucrului cu spor
Şi-al jertfei pân-la sânge...
Şi dacă unul a căzut,
Mormântul lui să fie
Nu locul sterpei închinări,
Ci pildă sfântă, vie...

Aşa, iubitul meu, precum,
Îţi spun în astă carte,
Nimic nu te oprească-n drum
De-a merge mai departe.
Din jertfa celor ce-au căzut,
O nouă Oaste-nvie,
Şi-n cei puţini puteri vor fi
În şapte ca-ntr-o mie.

Ca testament eu nu vă las
Decât un singur Nume:
Isus Hristos cel răstignit,
Ce L-am vestit prin lume.
Cuvântul Său curat şi sfânt
Să-l ţineţi cu-nfocare
Mai înălţat, mărturisind
A Sa răscumpărare.