Spre Golgota pe drumul intristarii
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Spre Golgota pe drumul intristarii
1. Spre Golgota, pe drumul întristării, Tresare-un trup și-o inimă de om... Hristos, zdrobit, în ceasul lepădării, Preface bezna surdă-ntr-un ecou: R1: Voi, fiice din Sion, nu plângeți pomul Cel verde frânt pe lemnul blestemat... Căci dacă toate acestea-ndură Domnul, Ce fi-va cu copacul cel uscat?” 2. La Golgota se-nalță, pe-o colină, Altarul jertfei Celui condamnat... Iar Domnul slavei, coborât în tină, Se frânge pentru lumea în păcat. R2: O, Tată, iartă fiii neascultării Ce-n răzvrătirea lor nu știu ce fac... Și fă din crucea Mea rugul salvării, Aprins în veacul lumii, -ntunecat.” 3. La dreapta și la stânga Lui doar ură, Batjocura mulțimii-L otrăvea... Ostașii începură chiar să spună: „De-ai fi Mesia singur Te-ai salva!” R3: Dar unul din tâlhari rupe tăcerea Și-și recunoaște făr’delegea grea. Isus, sorbind oțetu-ntins și fierea, Își dă viața pentru vina mea. 4. Perdeaua Templului se rupe-ndată, Iar freamătul mulțimii-a amuțit... Sutașul spune din inima toată: „Omul acesta-a fost neprihănit!” R4: Putea-va, oare, bezna grea să-L țină, Mormântul rece, oare, -L va lega? Dar iată, -n ziua-ntâi, iar la lumină, Învie, din tenebre, Mesia! 5. Rămâi cu noi, Isus, căci e spre seară, Potecile-s pustii și suntem goi... Iar până vei veni a doua oară, Așterne Duhul Tău adânc în noi! R5: Învie-ne prin Duhul învierii Ce din adânca beznă Te-a sculat! Și sapă-ne-n însemnele durerii Ce Te-au brăzdat pentru al nost’ păcat.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.