Spre Tine cel in veci statornic
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Spre Tine cel in veci statornic
Spre Tine Cel în veci statornic, când toate nu-s decât ruini, spre Tine-mi târâi slava crucii, cu nimbul urmelor de spini. Sfinţenia-Ți mă înfioară, când tac spre Tine-ngenuncheat, şi-orice cuvânt mi-l simt nevolnic ne'ncăpător şi vinovat. Nu-Ți cer, Isus, decât lumina liniştitoarelor tăceri, a zării cât Eternitatea nemărginită nicăieri. Şi-Ți cer ca-n veci să nu mă-nfrângă ne-ncrederea în tot ce-ai spus, nici să-mi vând cugetul pe daruri, nici câte sunt pe câte nu-s. Nici în străinele pământuri, să-ntind a mele rădăcini, nici să ridic în soare praful, nici să mai râd spre ochi străini. Nici jarul sfânt să nu-l împrăştiu, când dăruiesc căldura lui, nici numai gura mea să spună ce numa-n faptă pot să spui. /: Spre Tine Cel în veci Statornic, când toate-s umbre şi ruini, - pe-un strop de mir de Tine vrednic topesc întregile-mi grădini. :/
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.