Sunt un copil sarman uitat de lume
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Sunt un copil sarman uitat de lume
Sunt un copil sărman, uitat de lume, Şi pribegesc hoinar pe-acest pământ, În căutarea unei lumi mai bune Pe care-aş vrea s-o aflu mai curând. /: Sunt călător şi n-am nimic pe lume; Bucuriile toate mi se frâng. De-s amărât, nimeni nimic nu-mi spune Şi nimănui nu-i pasă că eu plâng. :/ De-atâtea ori, aştept o-ncurajare Să-mi îndulceasc-amarul de pelin Şi-n sufletul pribeag să îmi strecoare O bucurie în eternul chin. /: De-atâtea ori sunt singur, n-am pe nimeni Şi n-are cin' să-mi vină-n ajutor; N-aud nicăieri o vorbă bună, Să-mi răcorească pieptul plin de dor. :/ Îmi plânge sufletul, în vâlvătaie, Inima care răni a primit, În lupta grea, în aprigă bătaie În care, deseori, căzui lovit!... /: Dar ţara mea o văd, în depărtare, Şi-adeseori, deşi mă simt învins, Mă scol din nou şi-alerg tot într-acolo, Căci ţara mea-i eternul paradis. :/ Dar ţara mea e sus de tot, în zare, Iar aici jos săgeţile mă-mpung Şi-adeseori mă clatin pe picioare Şi-mi pare că acolo n-am s-ajung. /: Dar, chiar de-ar fi să cad în nesimţire, Va apărea lângă mine Isus Şi m-a întreba-n susur blând şi subţire: „Ce faci tu, frate? N-ai vrea să vii sus?" :/ Mă voi scula atunci, plin de putere, Şi voi zbura-mpreună cu Isus; Cu El de mână, m-oi plimba pe stele, În ţara de cleştar, acolo sus. Acolo, fericirea s-a aşterne; Nu vor mai fi dureri pe-al ţării şes. Ultima lacrimă ce-o am pe gene Şi-obrazul tot de plâns îmi va fi şters. /: Şi-orice jignire, suferinţă, răni Vor fi uitate - parcă n-ar fi fost - Căci Dumnezeu va-mpărăţi cu slavă Şi, lângă El, voi fi la adăpost. :/
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.