Supararea bunatatii E ca ploaia cea de vara

Supărarea bunătăţii
E ca ploaia cea de vară
/: Iute vine, iute trece,
Și pe urmă-i soare iară. :/

Supărarea urii însă
E ca ploaia toamnei: rece.
/: Vine-ncet,
dar când se lasă,
Până-ngheaţă nu mai trece. /:

Voi fiţi fiii bunătăţii,
A-aveţi dragoste-mpreună,
/: Și peste mânia voastră
Soarele să nu apună! :/