Sus la serbare sus in gloate

Sus la serbare, sus în gloate,
Sus în ziua finicilor!
Tot locul să se umple
De miros plăcut al salcâmilor.

Să-L lăudăm cu cântări de laudă
Pe Cel ce în pustiu odată
Cu noi credincios a umblat
Și de-orice frică ne-a scăpat!

Al Său popor în corturi trăind,
Credincios cu noi locuia,
De alt popor sălbatic ne-apăra,
Din stânc-apă ne scotea.

Să-L lăudăm cu cântări de laudă
Pe Cel ce-a umblat cu noi odată,
Pe Domnul strămoșilor noști,
Azi cântări, mâine armele!
Cel ce sfarm-a noastre cătuși.

Când timpul hotărât s-a-mplinit,
Domnul atunci așa grăia:
Fiecare-acum scuture
De pe-ncălțăminte-i pulberea.

Să-L lăudăm cu cântări de laudă
Pe Cel ce ne-a condus odată,
Și nouă patrie ne-a dat,
Să fim odată alinați.

Văile-n Saron, plaiul lui Hebron,
Produseră ulei și flori,
Ulei pe fruntea Regelui,
Iar flori spre a decora potiri.

Să-L lăudăm cu cântări de laudă
Pe Cel ce dă așa podoabă
Orientului cel glorit,
De-unde-orice rază s-a ivit.

El ne-a grăit prin sfinții profeți,
Harfele ni le-a intonat,
Însuflețiți de sfântul grai,
În multe lupte am triumfat.

Să-L lăudăm cu cântări de laudă
Pe Cel ce-a fost cu noi în luptă!
Cu noi-i și-acum și-a fi în veci,
Azi cântări, mâine armele!