Sus pe Stanca mantuirii

Locuiesc pe vârf de munte
Ce de soare-i luminat
E un loc cu frumuseţe
Ce nicicând nu am visat;
Tot în jur e-n armonie
Sub parfumul florilor
Cântul lor printre izvoare
Laudă pe Creator.

Sus pe Stânca mântuirii
Tu găseşti un adăpost
Ca în patria luminii
Să fii veşnic cu Hristos.

Văd de-aici văile joase
Unde mult am rătăcit
În necaz şi piedici multe
Temeri mari m-au copleşit;
Chin, dureri, dezamăgire
Al meu suflet l-a răpus
Dar Isus cu-a Lui iubire
Sus pe Stâncă El m-a pus.

Din izvor mi-astâmpăr setea
Noi puteri primesc de sus
Am îm suflet bucuria
Dăruită de Isus;
Nu-s plăceri ca să m-atragă
Nici averi, nici bogăţii
La Isus am o comoară
Ce rămâne-n veşnicii.

Nu te-ngrijora pe cale
De poveri, greu de purtat
La Isus ai uşurare
Orice greu îţi va fi luat;
Ce plăcut să mergi pe cale
Pe Isus, tu să-L urmezi
Afli numai desfătare
Când în El ai să te-ncrezi.

Jertfa Lui atât de scumpă
De pedeapsă ne-a scăpat
Ne-a deschis o cale-ngustă
Înspre Tatăl minunat;
Şoapta Lui, dulce ne cheamă
Să luăm crucea, să-L urmăm
Ca în ţara minunată
Cu Isus, veşnic să stăm.