Sus pe deal cu chip ciudat

Sus pe deal, cu chip ciudat, supt de priveghere,
Iată-L țintuit pe lemn, Omul de durere.
/: Om deprins cu suferinţi... Vai, întoarce-ți fața!
Nu-L privi, că te'nfiori! I se stinge viața. :/

Numai sânge. Numai răni. Ce păcate grele
L-au adus între tâlhari? Ce blestem să spele?
/: Cum? Nu văd cei pricepuți? Doctorii? Soborul?
Preoți nu vedeți în El Răscumpărătorul? :/

Azi, când Tatăl pentru noi Fiul Își jertfește
Nu se'nalţă nici un glas dintre noi: "Oprește!"?
/: Vai! Acel ce ne-a creat să ne poarte vina?
Orbi, voi nu strigați: . . Destul! El ne-a dat lumina!" :/

Voi, leproși, ați și uitat trupul plin de sânge?
Dacă voi nu veți striga, pietrele-au să strige.
/: Paturile-n care, triști, au zăcut ologii,
Colbu-n care-L așteptau orbii sinagogii. :/

Cârjele ramase-n drum, pâinea din pustie,
Giulgiurile ce-au rămas goale în sicrie!
/: Cum? Să moară chiar Isus? El Cel fără pată
Dar a mai iubit ca El cineva vreodată? :/

Pe-al cui piept și-au mai plecat tâmpla, ucenicii
Cui l-au pus vesminte-n drum despoind finicii.
Cui Maria I-a jertfit lacrimi la picioare?
Înfioară-te, Pământ! Stinge-ți raza,
Soare Eli. Eli, pentru ce Ţi-ai întors privirea?
Sânt un vierme, nu un om. M-a ajuns pieirea.