Sus strajere care-n noapte

Sus, străjere, care-n noapte
Stai veghind în ceasul greu,
Somnul vrea să te doboare
la pământ, o, dragul meu.

Așteptând a Sa venire,
Să stăm treji, veghind mereu,
Fiind toți gata de plecare
La al nostru Dumnezeu.
În curând apare Domnul,
Și-nspre cer vor decola;
Deci să nu ne prindă somnul,
În curând Îl vom vedea!

Jos, în valea cea adâncă,
Tot mai mulți adorm înfrânți.
Cât de tare o să mai plângă,
Când se vor trezi uimiți.

Când vedea-vor alții-n stoluri
Ridicându-se spre cer,
Din văzduh oștiri ce-n coruri
Laudă pe Sfântul Miel.
Vor vedea atunci oștirea
Coborâtă din etern,
Prevestind că e răpirea
Sfinților de jos la cer.

Azi, când ușa e deschisă,
Te îndemn să nu amâi;
Lângă cei ce pleacă acasă,
Poți, de azi, și tu să fii!

Să te-nalți cu noi spre glorii,
Către patria de sus;
În curând se-arată zorii,
Vine iar Domnul Isus.
Vine să ne ia acasă,
Locul pregătit de sus;
/: Cel cu haina de mireasă
Va ajunge-n Paradis. :/