Traia odata-n Babilon

Trăia odată-n Babilon
Un tânăr credincios,
Ce se ruga Lui Dumnezeu
Foarte evlavios .
Era din prinşii de război
Din vechiul Israel-
Era un tânăr din evrei,
Cu numele Daniel.

Cu duhul înfocat, Daniel neîncetat
El se ruga tot mereu !
Din mijlocul de lei habar n-avea de ei
Căci cu El era Dumnezeu.

Cu ferestrele deschise spre Ierusalim
De trei ori pe zi se-nchină
Tatălui Divin.
Cu înţelepciune mare
Domnul la-nzestrat.
Şi la pus la înalţare lângă împărat.

Urlă fiarele din Babel
Lei înfometaţi.
Pe Daniel sunt plini de ură
Câţiva bărbaţi.
Cum să facă să-l înghită
Pe acest evreu -
Ce se roagă şi se-nchină
Chiar Lui Dumnezeu.

Cu rapoarte pârâtorii,vin la împărat
Şi la împăratul Dariu
Ei au raportat.
Şi-i ceru să scrie-o lege
Pentru doua luni,
Cu privire la-nchinare
Şi la rugăciuni.

După legea mezilor
Şi a perşilor...
Apăru o lege aspră
La a lui popor :
Dacă cineva se-nchină
Altor Dumnezei,
Va fi aruncat în groapă
În groapa cu lei.

În micuţa lui odaie
Cu geamul deschis,
Daniel e, să se roage
-Duşmanii l-au prins.
Împărate legea-i sfântă
Şi nu poţi schimbă !
Iată omul ce se-nchină
Călcând voia ta.

Dariu îl iubea pe Daniel
Ca şi pe-al lui fiu.
Dar să-l scape de la moarte
Era prea târziu.
Între lei Daniel în groapă,
Vai ce dureros !
Duşmanii veseli că scapă
Azi de-un credincios.

Însă Dumnezeu din ceruri,
Îngeri a trimis.
Gura leilor sălbatici,
Domnul a închis.
“Daniele vino-afară !”
Dariu a strigat.
Dumnezeul tău cel mare,
Văd că te-a scăpat.