Tu ai facut spre sete apa

Tu ai făcut spre sete apa
Şi-n dar ai dat-o tuturor,
/: Dar dacă eu nu beau dintr-însa,
Atunci nu-i pagubă că mor. :/

Tu ai făcut spre hrană pâinea
Şi-o dai prin muncă orişicând,
/: Dar dacă eu n-o am din lene,
Nu-i pagubă că mor flămând. :/

Tu ai făcut, spre bucurie
Să am fraţi dragi, la ei să vin
/: Dar dacă-i las şi plec la alţii,
Nu-i pagubă că mor străin. :/

Tu ai făcut spre mântuire,
Atâta har să am, crezând,
/: Dar dacă eu nu cred Iubirii,
Nu-i pagubă că mor plângând. :/

Tu ai făcut spre-un veşnic bine,
Tot cerul Tău şi mi l-ai vrut,
/: Dar dacă eu Îţi lepăd harul,
Nu-i pagubă că mor pierdut. :/