Tu-mi tii pleoapele deschise si de mult ce ma framant
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Tu-mi tii pleoapele deschise si de mult ce ma framant
⁴ Tu-mi ții pleoapele deschise și de mult ce mă frământ, nu pot spune nici o vorbă, nu rostesc nici un cuvânt. ⁵ Mă gândesc la alte zile și la anii de demult. ⁶ Toate cânturile mele stau în noapte și le-ascult. În a inimii străfunduri cugetul mi-l adâncesc, și cu duhu-n frământare stau pe gânduri și grăiesc. ⁷ Lepăda-va oare, Domnul, până-n veacul cel de-apoi și nu va mai fi El, oare, binevoitor cu noi? ⁸ Isprăvitu-I-s-a, oare, bunătatea și-al Său dar, I s-a dus făgăduința făr-să mai întoarcă iar? ⁹ A uitat să se îndure, oare, Dumnezeu de noi, în mânia-I și-a tras, oare, Domnul, mila înapoi? ... (oprire)
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.