Un copil dormea odata_v1

Un copil dormea odată
lângă chivot, ca un miel,
când în noaptea înstelată
se-auzi un glas deodată:
SAMUEL! SAMUEL!

Nu-l chema Eli, bătrânul,
nici vreun înger plin de zel,
Ci, cu foc umplându-i sânul,
îl striga Atotstăpânul...
SAMUEL! SAMUEL!

Fiul Meu, cum tună norii,
voi lovi în Israel.
Voi zdrobi toți slujitorii
ce-mi înșeală-nchinătorii,
SAMUEL, SAMUEL!

Și când sabia ne-nfrântă
sângeră în larg măcel,
slujba-naltă a fost frântă -
ș-a rămas de strajă sfântă
SAMUEL! SAMUEL!

Dacă inima te-ndeamnă
să slujești și tu ca el,
stai și-ascultă fără teamă
glasul tainic ce te cheamă:
SAMUEL! SAMUEL!

Lasă-l viața ta să-ndrume.
Căci în ziua de oțel,
de pe norii strânși pe lume
tu vei fi chemat pe nume...
SAMUEL! SAMUEL!