Un dor de patria cereasca

Un dor de patria cerească,
De-acel cămin făgăduit,
A început în min să crească,
În pieptu-mi slab şi chinuit.

/: O, Doamne, fă să vină ziua
Să vină cât mai grabinc ceasul,
Când tot lăsând, să-mi iau adio
Şi pentru veci să-mi uit necazul. :/

Și inima mea când suspină,
Caută Fiul lui Dumnezeu,
Caci numai El dorul mi-alina
Cu Duhul Sfânt și harul Său.

Și sufletul meu întristat,
Într-un pământ sec și uscat,
Se zbate-ntruna într-un oftat,
Privind spre cer neâncetat.

Aş vrea să zbor, să las pământul,
Să scap de-această lume rea,
"Cu glasul meu strig către Domnul,
O, vino Doamne şi mă ia!"

Când mă gândesc la Tine Doamne
Cât eşti de bun şi iubitor;
O, mult mi-e dor, mi-e dor de Tine,
La Tine-acum aş vrea să zbor!

Aș vrea să zbor, ca porumbelul,
Și să mă-nalț mai sus mai sus
Ca să găsesc pe Cel ce-i Mielul
Și să mă bucur mult nespus.

Și ce va fi cand, lângă Tine,
Voi fi, o, Doamne, scump Isus,
Să sorb setos a Ta iubire
Și să mă bucur mult nespus.