Un smochin a fost odata

Un smochin a fost odată
așezat într-un ogor,
Iar stăpânul cu răbdare
aștepta s-aducă rod.
Smochinul, smochinul nu dă rod.

A trecut un an în grabă,
chiar și doi, și trei s-au dus,
Dar smochinul din livadă
nicio roadă n-a adus.
Smochine, smochine n-a adus!

Iar Stăpânul care vede
că sunt frunze, rod deloc,
Cere să se taie pomul,
și să se arunce-n foc.
Smochine, smochine nu-s deloc!

„Doamne”, i-a răspuns vierul:
„Lasă-l încă-un an să stea,
Am să-l sap, să-i port de grijă,
poate rod o să ne dea".
Smochinul, oare rod va da?

Și cu mine și cu tine
are Domnul iar și iar,
În răbdarea Lui cea mare,
înspre rod, belșug de har!
La Domnul, belșug de har!

Nu lăsa să treacă vremea,
vino azi la Crucea Sa!
Însăși Viața nesecată
rod în tine va lucra!
La Cruce, la cruce rod vei da!

Un smochin a fost odată
așezat într-un ogor,
Iar stăpânul, cu răbdare,
aștepta s-aducă rod...