Unde-I Domnul meu

Unde-i Domnul meu, o unde-I,
inima mea-L cată,
după El cu dor așteaptă
viața mea-nsetată!
/: Arde, cheamă și așteaptă,
viața mea-nsetată. :/

I-am văzut odată Chipul
alb ca de ninsoare
și de-atuncea nu-mi mai pare
albă nici o floare,
/: nu-mi mai pare-n lumea-ntreagă
albă nici o floare. :/

Blând, I-am auzit odată
Vocea Lui duioasă,
și de-atuncea nu-i cântare
s-o mai simt frumoasă,
/: nu-i cântare-n lumea-ntreagă
s-o mai simt frumoasă. :/

Legănatu-m-au odată
dorurile Sale,
și de-atuncea nu-i pe lume
nici o pernă moale...
/: Nu-i în lumea asta-ntreagă
nici o pernă moale. :/

I-a simțit odată Mâna
inima-mi sărmană
și de-atuncea nu-s pe lume
mâini să-mi lege-o rană!
/: Nu-s pe lume mâini să știe
cum să-mi lege-o rană. :/

Însetat, băui odată
Apa Lui cerească,
și de-atuncea nu-s izvoare
să mă răcorească...
/: Nu-s izvoare-n lumea-ntreagă
să mă răcorească. :/

Mi-a sfințit odată fața
dulcea-I sărutare,
dorul după El de-atuncea
crește tot mai mare!
/: Fără margini, fără moarte,
crește tot mai mare! :/

Și mă-ntreb... de n-ar fi-n lume
Dragostea-I curată,
cui i-aș mai fi dat eu oare
inima mea toată?
/: N-ar fi nimeni să mai aibă
inima mea toată! :/