Urasc pe-acei oameni

¹¹³ Urăsc pe-acei oameni
fără hotărâre
dar iubesc a-Tale
legi și-orânduire!
/: Legea Ta și-a Ta plăcută,
sfântă-orânduire! :/

¹¹⁴ Tu-mi ești Adăpostul
scut și apărare,
în făgăduința-Ți
pun nădejdea-mi tare!
/: În a Ta făgăduință
pun nădejdea-mi tare! :/

¹¹⁵ Mergeți de la mine
voi, cei răi departe...
Vreau s-ascult de Domnul
meu până la moarte!
/: Vreau să țin a Lui poruncă,
sfântă pân-la moarte! :/

¹¹⁶ După promisiunea
Ta mă sprijinește,
să nu fiu de-ocară,
în a mea nădejde,
/: să nu lași să fiu de-ocară
în a mea nădejde! :/

¹¹⁷ Fii Tu al meu sprijin,
ca să am scăpare,
să mă bucur pururi
de a Ta lucrare!
/: De a Ta orânduire
și de-a Ta lucrare! :/

¹¹⁸ Tu-i urăști pe-aceia
ce se depărtează
de orânduirea-Ți,
și n-o mai veghează!
/: Ce zadarnic ei se-nșeală
dacă nu veghează! ... :/

¹¹⁹ Pe cei răi, ca spuma
Doamne-i ia din lume,
de aceea iubesc eu
Doamne, sfântu-Ți Nume!
/: Sfânta Ta învățătură,
Doamne, și-al Tău Nume! :/

¹²⁰ De-a Ta frică sfântă
carnea-mi se-nfioară,
gândul judecății
Tale mă doboară,
/: teama judecății Tale,
Doamne, mă doboară! ... :/