Va fi odata o pace pe veci netulburata

Va fi odată o pace,
Pe veci netulburată,
Va creşte odată grâul
Ca cedrii din Liban;
Va fi odată o turmă,
Din lumea asta toată,
Şi mieii nu o să aibă
Atunci niciun duşman!

Iubirea o să aibă
O patrie slăvită,
În care Adevărul,
Doar El, va fi Împărat,
În care bucuria
Va fi desăvârşită,
Şi Domnul singur
Fi-va de-a pururi adorat!

Acum mă rog cu fraţii,
Plângând cu frunţi plecate,
Aici stropind cu lacrimi
Atâtea căi de dor;
Acolo însă, toate,
Pe veci, vor fi uitate!
Ne vom scălda în iubire,
În veşnicul izvor!

O, viitor de aur,
Cuprinde-mă în tine,
Cu inima şi ochii desprinşi
De tot ce îi jos!
Să ai pe totdeauna
Tot sufletul din mine,
Aprins ca o mireasmă,
Pe calea lui Hristos!