Voi cei viteji ce alergati calare

¹⁰ Voi cei viteji ce alergați călare,
și voi cei care pe covoare-ați stat
și voi acei ce mergeți pe cărare,
cântați un cântec binecuvântat.

¹¹ Arcașii din mijloc de-adăpătoare,
să cânte-n glas mereu pe Domnul lor,
să cânte binecuvântarea-I mare
a cârmuirii peste-al Său popor.

Atunci poporul Domnului în cor a
venit la porți și toți strigau mereu:
¹² Trezește-te, trezește-te, Debora
și zi-o cântare pentru Dumnezeu.

¹³ Atuncea din popor o rămășiță
a biruit puternicii vrăjmași,
căci Dumnezeu ne-a dat o biruință
asupra celor mai viteji ostași.

¹⁴ Din Efraim veneau locuitorii
din Beniamin veneau în oastea Ta
din Machir au venit cârmuitorii
¹⁵ și Zabulon și Isahar venea.

¹⁶ De ce-ai rămas în staule-altădată
ca să asculți al turmei behăit,
când la pâraiele lui Ruben, iată
mari hotărâri și sfaturi s-au pornit...

¹⁷ De ce n-a mers Galaad din locuințe,
Dan, pentruce-n corăbii a rămas,
de ce-a stat Așer jos pe țărmul mării,
de ce-n limanuri și-a făcut papas?

¹⁸ Căci Zabulon și moartea o-nfruntase
Neftali o-nfruntase în câmpii,
¹⁹ cu împărați vestiți când se luptase
și nu luau vreo pradă-n bătălii.