Vrem zorii diminetilor senine

Vrem zorii dimineților senine,
Vrem roua Ta, răcoritor balsam,
Să ude rădăcini de prin ruine,
Cum ai făcut cu noi când morți eram,
Când ne-ai adus din moarte înspre Tine,
În vremea când noi nu te cunoșteam.

/:Întoarce-ne cu fața înspre Tine,
Te-ndură de-ntunericul din noi,
Mai dă-ne vindecările depline,
Să nu mai fim bolnavi, pustii și goi,
Mai lasă-Ți apa sfântă ca să spele,
De orice-ntinăciune și păcat,
Să nu mai fim din nou atrași spre ele,
Când Tu cu sânge, Doamne, ne-ai spălat! :/

Ne-ajută să ne smulgem rădăcina,
Ce ne-am înfipt-o-n traiul efemer,
Ne iartă, Tată, mulți purtăm azi vina,
Că ne-am legat de humă nu de cer,
Că n-am lucrat cu dragoste gradina,
Ci ne-am lipit de lucruri care pier.

Vrem zorii dimineților eterne,
Când să pășim pe plaiu-Ți neumbrit,
Acolo unde cerul se așterne,
Sub pașii Tăi, Isuse preaiubit!
În patria ce-o așteptăm de-o vreme,
În paradisul fără de sfârșit!