Vulturul biruie furtuna silind-o aripa-i a-nalta
Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
Vulturul biruie furtuna silind-o aripa-i a-nalta
Vulturul biruie furtuna silind-o aripa-i a-nălţa, spre-azurul unde-i pace-ntruna de unde-o poate domina. Prigoana, când s-a înteţit, doboară pământescul lest, să 'nalţe pe cel prigonit departe de ce-i e funest. Cu cât grozava uscăciune şi vântul aprigilor stânci izbesc în florile cunune, regine peste văi adânci, pe-atât le fac slăvit costum şi floricica, din gunoi, nectar îşi scoate şi parfum le dă, și vestejește-apoi. O coardă, numai când e-ntinsă la nota vrută de arcuş, e liberă şi cântă, însă strunirea parcă ni-e cătuş. Obstacolul durerii-l faci spectacol mai interesant, decât cu soarta să te-mpaci şi să rămâi doar figurant. Îşi muşcă buzele un stoic, acrit de-mpotriviri şi frânt, Creştinul le combate-eroic condus de al izbândei cânt La veselie-şi dă în van îndemn molâul Epicur, căci bucurie ai spontan când sufletul îţi este pur. Cântarea Mielului se-nvaţă în jertfe scumpe ca a Lui. Atunci iubirea e măreaţă ca ea putere alta nu-i. Primindu-ţi crucea ca un miel prin ea strici planul infernal ce poate cerul poţi prin El și Îi supui tot triumfal.
Comentarii (0)
Nu sunt comentarii. Fii primul care adaugă unul!
Trebuie sa fii autentificat pentru a adauga comentarii.